summertime

ninge

2012-02-06T00:52:00.003+02:00

- lalele rosii;

- supa de dovleac cu lapte de cocos;

- curry verde de pui;

- pranz in patru acasa, apoi placinta cu mere in Shift;

- vanatoare de vacante: Toscana, Paris, Normandia, Marsilia, o insula greceasca (alta);

- Guy Ritchie's Sherlock Holmes;

- The Help;

- Hugo.

imi sta gandul la:

- moules marinieres;

- sparanghel cu susan;

- supa de rosii;

- paste cu pesto.

- stridii

- My week with Marylin;

- Beginners

- Moneyball.

visul unei nopti de iarna

2012-01-28T01:23:00.010+02:00

"That's all we have, finally, the words, and they had better be the right ones."

Raymond Carver

PS:

Fly Me to the Moon (In Other Words) by Frank Sinatra on Grooveshark

luni seara

2012-01-24T00:19:00.003+02:00

http://convoy.tumblr.com

si-uite asa visez eu cu ochii deschisi la case albe cu geamuri maaaari mari si cu biblioteci pana-n tavan, la biciclete cu roti bej, la genti din piele si la rochii scurte purtate cu sosete si cu pantofi baietesti, la mare si la tricouri in dungi, la vacanta in Provence si la imprimeuri florale, la ceasuri vechi si aparate pe film.

rasfaturi

2012-01-23T23:16:00.005+02:00

muzica, poze, vin, tort cu fragi, dragoste, carti, filme, rochii de matase, tumbe de pisica rasfatata

Am o lista de dorinte lunga cat o zi de post si ma uit la ea cu drag cum creste de pe-o zi pe alta. Nu-mi aduc aminte de cand n-am mai fost intr-o asa dispozitie, dar e bine. Al naibii de bine.

crazy, stupid, love

2012-01-23T12:32:00.005+02:00

Variation On the Word Sleep

Margaret Atwood

I would like to watch you sleeping,

which may not happen.

I would like to watch you,

sleeping. I would like to sleep

with you, to enter

your sleep as its smooth dark wave

slides over my head

and walk with you through that lucent

wavering forest of bluegreen leaves

with its watery sun & three moons

towards the cave where you must descend,

towards your worst fear

I would like to give you the silver

branch, the small white flower, the one

word that will protect you

from the grief at the center

of your dream, from the grief

at the center. I would like to follow

you up the long stairway

again & become

the boat that would row you back

carefully, a flame in two cupped hands

to where your body lies

beside me, and you enter

it as easily as breathing in

I would like to be the air

that inhabits you for a moment

only. I would like to be that unnoticed

& that necessary.

my guilty pleasure

2012-01-17T01:35:00.004+02:00

Leonard Cohen's voice long after midnight.

placerea zilei

2011-12-15T23:10:00.005+02:00

Dintre lucrurile frumoase: ieri la Iasi mai aveam o ora pana la avion, ca am terminat treaba mai repede. Ce sa fac, ce sa fac - m-am dus la Carturesti, desi am zis ca nu mai cumpar carti pana nu citesc tot ce am cumparat deja. Ei bine, am gasit o carte de convorbiri ale Antoanetei Ralian cu Radu Paraschivescu si-am rasfoit-o un pic: mi-a placut de la primele randuri, mi-a placut eleganta cu care se schimbau replicile, mi-au placut si pozele de la final - insa ce m-a facut s-o cumpar (si-am cumparat-o si-am citit-o pe toata asteptand avionul, in avion si azi dimineata in taxi - de mult n-am mai citit cu atatea pofta si aviditate ceva) - ei bine, ce m-a facut s-o cumpar a fost urmatorul fragment: "Mult mai tarziu, am initiat ceva care se numea "placerea zilei". Voiam sa-mi demonstrez mie insami ca nu exista zi, oricat de mohorata, in care sa nu ai si o cat de mica placere". Am inceput sa zambesc imediat.

Insa dincolo de fraza generatoare de impuls, cartea asta e o bucurie. Sint atat de entuziasmata de ea, atat de indragostita de personajul ei principal, atat de fermecata incat as fi poate mult mai patetica in recomandare decat sunt deja.

Asa ca ma opresc aici, o pun in geanta si i-o duc maine Cameliei.

dansezi?

2011-12-05T02:56:00.002+02:00

Jazz Suite No. 2 - 6. Waltz 2 by Shostakovich - Jazz Suite No. 2 on Grooveshark

white leather gloves

2011-12-05T00:47:00.011+02:00

Eu nu fac febra in fata unui obiect, indiferent despre ce obiect vorbim. Da, s-ar putea sa imi placa foarte mult ceva, s-ar putea sa ma indragostesc la prima vedere, s-ar putea sa imi doresc vreun obiect foarte mult, dar nu mi s-a intamplat niciodata sa mi se taie respiratia daca nu am putut avea una sau alta. Pana azi la ora 4.30 pm.

Context mai larg:
Acum 2 ani mi-am cumparat doua perechi de manusi din piele din Victoria. Imi mai placusera si unele turcoaz, insa m-am gandit ca nu am la ce sa le port si nu le-am luat. (De atunci ma gandesc numai la ele).

Vineri dimineata m-am sorit un pic prin oras, apoi in drum spre Irinel am facut un ocol si m-am dus in Victoriei sa-mi iau manusile turcoaz. Pe care nu le-am mai gasit - fusesera luate cu o zi inainte, impreuna cu unele verde praz, insa mai exista o sansa minuscula de a se intoarce inapoi in magazin si de acolo sa porneasca in pasi de vals catre dulapul meu. Am plecat de acolo cu un numar de telefon in buzunar si cu un strop de speranta in suflet si m-am oprit 50 de metri mai incolo, la un alt stand cu manusi, posete, genti si umbrele, de unde mi-am luat o pereche de manusi galbene, o pereche de manusi rosii si o pereche de manusi verzi.

Revenind la ziua de azi: am pornit agale fara tinta prin oras si ne-am oprit la MTR, unde printre altele am vazut - si probat - niste manusi moi din piele subtire, de culoarea laptelui, cu niste nasturi minusculi (imbracati si ei in piele) pe o latura. Mi-a placut senzatia, mi-a placut cum se asezau pe mana (perfect, fara cute, pareau croite pe mana mea) dar m-am gandit ca naaa, am destule, nu-mi sta caru'n drum de niste manusi albe acum, oricum au o culoare care s-ar murdari in doi timpi si trei miscari si ...mda, am trecut mai departe. Am cumparat doua globuri mari, pictate, o sapca din piele si ne-am mai invartit un pic pana am zis ok, hai sa mergem sa-mi iau manusile - insa ne lipseau niste bani. Am fost tentata sa merg sa rog sa-mi fie puse de-o parte pana ma duc la bancomat, vizavi, insa...nu am facut-o (as fi putut merge si sa incerc sa vad daca nu le puteam cumpara cu banii pe care-i mai aveam, insa cum mie mi-e sila si jena si lehamite de negocieri, n-am facut nici asta). Ne-am intors de la bancomat fix la timp sa le vad probate de o doamna in varsta si cumparate cu 20 de lei mai putin decat pretul initial - deci as fi avut suficienti bani sa le cumpar daca m-as fi dus direct dupa ele.

Ei, si acum vine partea interesanta: in clipa in care am inteles ca le-am pierdut, mi s-a facut rau fizic. Cu durere in piept, senzatie de lesin, respiratie dificila. Nu mi-a mai trebuit nimic, nu-mi doresc nimic altceva decat perechea aia de manusi din piele moale, subtire, culoarea laptelui, cu patru nasturi mici imbracati in piele in partea din stanga, jos.
Nu, nu am ceva anume la care sa le port.

Dar mi le doresc ingrozitor.

lovely Marais discovery

2011-11-23T22:56:00.004+02:00

I love my blender.

ten years after

2011-11-16T00:17:00.003+02:00

Am reusit sa vad filmul recomandat de Diana. N-am nicio explicatie pentru ca am asteptat 10 ani sa-l vad (sau pentru ca 10 ani n-am reusit sa-l vad?), nu mai stiu nici de ce mi l-a recomandat, insa de placut mi-a placut tare mult (cred ca-n mine sta bine ascunsa o Peggy Guggenheim).
Ah, and the speech about The Catcher in the Rye!

2011-11-15T23:41:00.004+02:00

What really makes us is beyond grasping. It's way beyond knowing. We give in to love... because it gives us some sense of what is unknowable. Nothing else matters, not at the end.

today's mood

2011-11-13T18:55:00.001+02:00

Toujours Paris

2011-10-20T17:58:00.002+03:00

bucurii

2011-10-10T02:09:00.003+03:00

Early birthday present. I love it!

red dresses

2011-10-10T01:27:00.004+03:00

Aseara (azi-noapte, de fapt) - Morcheeba, pentru a patra oara. I love Skye Edwards, and I love her red dresses. Habar n-am cine i le face, ea spune ca si le face singura (asa a zis si anul trecut, asa a zis si despre cea de ieri seara) - cert e ca-s minunate si ca tare-mi doresc niste rochii rosii spectaculoase - genul ala de rochie la care te uiti si suspini "e minunata, dar unde s-o port?" (mai am in dulap cateva rochii - e drept, nu rosii - pe care nu le-am purtat niciodata pentru ca n-am avut unde). Nu conteaza ca in clipa asta nu vad unde le voi purta, mi le doresc si o sa incep sa le caut.

September

2011-09-20T22:13:00.005+03:00

The English Patient, over and over again.

all that jazz

2011-08-20T09:38:00.003+03:00

Let's party in style.

un weekend la mare

2011-08-17T14:02:00.002+03:00

gradina din balcon

2011-08-12T01:15:00.009+03:00

Acum vreo luna am rugat-o pe mama sa-mi aduca niste muscate din ghivecele de acasa si le-am plantat impreuna; eu speram sa fie rosii, mama mi-a spus ca una e alba iar celelalte doua roz, dar m-a consolat cu ideea ca sunt rezistente si infloresc des. Are dreptate: azi dimineata am vazut ca cea alba a inflorit :)

Later edit: cand am ajuns acasa de la mare am gasit inca un ghiveci - mi-a adus mama si o muscata rosie. Ma pot lauda ca am o gradina in toata regula - numa' trandafirii si maslinul imi lipsesc :)

rent a car

2011-07-30T16:14:00.007+03:00

Dupa istoria de anul trecut, nu mi-as fi putut imagina ca vom pati acelasi lucru fix un an mai tarziu. Si totusi, exact asa s-a intamplat, in ciuda faptului ca acum aveam un card embosat. Insa agitatia si stresul de acum un an m-au facut sa retin numai jumatate de informatie: eu am retinut ca ne trebuia un card embosat, n-am retinut insa ca acesta trebuia sa fie al persoanei care conduce masina.

Pe 14 iunie m-am apucat sa rezerv o masina pe net si-am aflat ca aveam nevoie de un card embosat pe numele soferului; partea proasta e ca singurul astfel de card este al meu, iar eu nu am carnet de sofer. In doua zile oricum nu mai aveam ce face in nicio directie, asa ca am plecat in vacanta sperand ca vom reusi sa rezolvam cumva situatia. In treacat fie spus, de anul trecut pana acum mai inchiriaseram masini in Grecia si in Anglia (folosind deja celebrul card embosat) fara sa ne ceara nimeni ca persoana al carei card garanteaza inchirierea sa fie neaparat persoana care va conduce masina.

Pe 16 iunie la ora 8 seara am aterizat la Nisa iar o ora mai tarziu, resemnati si ingrijorati, o sunam pe Paule Colonna sa o intrebam daca exista transport in comun de la aeroport pana la ea. Partea proasta a situatiei: nu exista niciun fel de mijloc de transport care sa ne duca pana la bed & breakfast; partea buna: a venit ea dupa noi. Si uite asa, la 9.21 seara am cunoscut zana buna a vacantei provensale: Paule Colonna, proprietara Les Sources, baza primelor 7 zile de vacanta. A venit, ne-a dus acasa, ne-a aratat diverse puncte de reper pe drum convinsa ca a doua zi vom reusi sa inchiriem o masina (din tot ce ne-a aratat ea am retinut 10%: nu reuseam deloc sa cred ca vom aveam nevoie de acele repere). Drumul pana acasa ne-a convins ca fara masina n-am fi avut de ales decat sa stam 7 zile in Gattières si apoi sa luam un tren din Nisa pana in Aix-en-Provence, pentru ultimele 3 zile, deoarece pe jos nu se putea merge (ar fi trebuit sa strabatem 4 kilometri de serpentine din sat pana la autostrada - si apoi ar fi trebuit sa mergem pe marginea autostrazii pana in Nisa: pe scurt, no car = no holiday).

Pe 17 dimineata am sunat la toate sediile centrale ale firmelor care inchiriau masini in si pe langa Nisa (la numere de telefon gasite pe net); toti ne spuneau acelasi lucru: soferul trebuie sa aiba un card embosat pe numele lui. Nu conta nici macar ca persoana care garanta cu cardul avea aceeasi adresa cu persoana care urma sa conduca masina: ne-ar fi inchiriat doar am fi avut acelasi nume.

Contemplam gradina in care seara urma sa vad licurici si ma gandeam ca nu am la mine decat o carte si 2 episoade din Spooks cand a venit Paule - Colonna si m-a intrebat daca am reusit sa gasesc ceva - nu. In momentul ala mi-a zambit si a luat din biblioteca un exemplar destul de folosit din Pagini Aurii, a cautat un pic, a subliniat ceva si apoi a sunat. Dupa o conversatie de aproximativ doua minute ne-a spus ca problema e rezolvata si ca la ora doua merge cu noi pana in Carros, de unde vom putea inchiria o masina: nu-mi venea sa cred ca e adevarat.

licurici

2011-07-30T00:10:00.004+03:00

In noaptea de 17 iunie anul asta am vazut pentru prima data licurici. In gradina, mult dupa miezul noptii, undeva langa Gattières.

Riviera

2011-06-19T01:55:00.003+03:00

Vila Ephrussi - Rotschild astazi dupa-amiaza:

Aceeasi vila acum doua ore:

It's good to be king. Or at least baroness.

floarea soarelui

2011-05-31T23:52:00.007+03:00

M-am indragostit de ea ieri, cand mi-am dat seama ca in ciuda indiferentei mele (n-am facut mai nimic pentru ea, i-am adus niste resturi de pamant ramas de la ultima incercare (nereusita) de a creste menta, busuioc si rozmarin in balcon si am udat-o relativ zilnic, da' nimic mai mult) s-a incapatanat sa ramana cu mine. Celelalte au cedat rand pe rand, ea a ramas: cocarjata la 90 de grade ca o babuta cu artrita, in ciuda pixului BIC pus drept atela. Ieri a fost masurata - 49 de centimetri.
In clipa aia mai ca mi-au dat lacrimile si mi-am dat seama ca o sa ma doara sufletul rau daca n-o sa reusesc sa am grija de ea si s-o hranesc pana o sa infloreasca - e clar ca a vrut sa ramana langa mine, desi nu inteleg deloc de ce.

Azi m-am dus sa-i cumpar o scarita ca s-o ajut sa se indrepte si ceva pamant in plus, da' am uitat sa-i iau si-un ghiveci mai frumos. Are ea unul, da' parca nu-mi place, e prea colorat pentru ea - ii trebuie unul intr-o culoare neutra care s-o lase sa se mandreasca atunci cand va inflori, rosie.

N-o s-o aduc acasa, cred, pana nu ma lamuresc ca Sophie n-o s-o atace; pana una alta, pufoasei i-am adus alte doua ghivece cu menta si rozmarin. N-am mai avut rabdare sa experimentez asa ca de data asta le-am cumparat crescute gata (si nu din Kaufland de la fructe si legume ci din sera din Gradina Icoanei) si le-am replantat pe loc in ghivece noi, incapatoare; teoretic, astea-s ornamentale - adica nefolosibile in bucatarie (asa scria pe ceva eticheta, dar ma intreb ce-am sa patesc daca o sa mananc din ele, ca miros fix a...menta si rozmarin). Pana una alta, Matzescu pare sa le ignore, asa ca daca vor convietui in buna pace cateva saptamani iar floarea soarelui va creste mai departe si va inflori, s-ar putea sa o aduc acasa. Deocamdata ne tinem companie una alteia la birou, iar de azi am inceput sa vorbesc cu ea si s-o alint.

prima zi pe bicicleta

2011-05-22T23:46:00.004+03:00

Azi am invatat sa merg pe bicicleta. Eroii zilei sunt Alexandra, Corin si Andrei: Alexandra mi-a imprumutat bicicleta ei ca sa exersez pe ea (am mai avut o tentativa de a incerca sa invat pe o bicicleta inchiriata, insa era prea inalta si prea grea si nu am reusit nimic in timpul acelei incercari) si a fost cel mai infocat sustinator al meu, Corin a avut aceeasi rabdare ingereasca pe care a avut-o si cand m-a invatat sa inot, la inceput sustinandu-ma fizic in timp ce faceam primele miscari cumplit de stangace pe pedale, spunandu-mi iar si iar si iar sa franez si sa pun jos piciorul de pe partea spre care ma inclin (in mod bizar cand ma inclinam nu faceam niciun gest, stiam ca ma tine el si ca n-am ce sa patesc), avand rabdare si nerenuntand sa-mi repete calm ce trebuie sa fac nici macar in momentele in care eu eram pe punctul de a lasa balta totul, convinsa ca nu, n-am sa reusesc niciodata sa imi tin echilibrul pe doua roti si sa merg pe o bicicleta, iar Andrei m-a incurajat in tot timpul asta cu zambetul pe buze, intervenind in momente cheie cu sfaturi si cu ajustari ale bicicletei de parca ar fi fost in mintea mea si-ar fi inteles exact ce-mi trebuie ca sa prind curaj: o viteza mai mica, o sa coborata si mai mult decat era initial. Cu ajutorul lor, in seara asta am reusit sa merg singura, e drept in reprize scurte, de 10-20 de metri - dar am reusit!! Acum ma uit dupa o bicicleta usoara si joasa ca sa continuu sa exersez - nu-mi vine sa cred ca intr-o singura seara am trecut de la "nu merge, mi-e frica, nu-mi pot tine echilibrul" la "ce placut e sa mergi pe bicicleta, imi place la nebunie, trebuie sa ne luam biciclete si sa iesim cu ele". Dragilor, va multumesc din tot sufletul si abia astept sa iesim din nou cu bicicletele!

Paris

2011-05-21T20:29:00.003+03:00

Oh, my darling.

Nu te-am vazut niciodata primavara.

festivalul filmului european. mansarda

2011-05-12T00:51:00.000+03:00

In seara asta am fost la film, la Studio. De pe 5 pe 15 mai in Bucuresti e Festivalul Filmului European, dar recunosc ca nu cred ca m-as fi urnit catre vreun film daca nu ne mobiliza si invita Ana (multumesc!:).
Am vazut Loft, un film belgian care mi-a placut foarte foarte mult. N-o sa povestesc despre film nimic, pentru ca merita vazut fara alte indicatii decat cele care pot fi gasite pe net, cu mentiunea ca dupa mine e mult mai bun decat zice imdb ca ar fi. Ce pot sa spun fara sa risc sa spoil the fun e ca mi-au placut nenumaratele rasturnari de situatie, mi-a placut sa revad cateva imagini din Antwerp intr-un film (desi nu-s multe cadrele de exterior) si ca personajele sint minunat interpretate, iar actorii perfect alesi pentru ilustrarea diverselor tipuri. Ar mai fi de spus si ca din cinci personaje doua mi-au placut foarte mult (Vincent & Chris, in ordinea asta si din motive diferite) iar unul mi-a fost tare simpatic (Marnix).
La minusuri - comportamentul politistilor fata de cei anchetati (vorba lui Corin, se comportau de parca vazusera prea multe filme americane).
Ma duc sa vad ce mai e in programul festivalului in serile care vin.

wishlist - updated version

2011-05-12T00:50:00.000+03:00

I want to buy a hat and go to Ascot.

ploaie de mai. si unghii rosii

2011-05-08T14:02:00.002+03:00

In loc sa fiu ursuza si sa bomban ploaia si frigul, m-am trezit (joi, mi se pare) ca de fapt iubesc vremea asta atipica, cu ploaie, furtuna, mult verde peste tot si grade ceva mai putine decat imi doresc de obicei. Pielea mea tanjeste dupa caldura si dupa lipsa hainelor, dar eu ma bucur de fiecare minut de ploaie, fie ca stau cu casti indesate in urechi si ascult Pink Floyd in nestire, fie ca lenevesc in pat, fie ca spal cartofi noi in bucatarie. Poate si unde stiu ca nu va dura mult si ca in curand o sa ma pot abandona verii? Nu stiu, nu vreau sa cercetez, n-am chef.

Mizantropia e la locul ei si se simte foarte bine, nu simt nevoia sa fac nimic altceva decat sa stau in casa si sa citesc/gatesc/dorm/ascult muzica.

Desi n-am mai facut nimic in bucatarie de luni bune - macar vreo doua (rosiile taiate si tavalite in sare si ulei de masline nu se considera activitate in bucatarie, da? si nici pastele fierte sumar si amestecate cu usturoi si suc de rosii) - m-am trezit azi la 8 (!!) cu pofta de ceva bun facut de mine. Culmea e ca nu mi-a luat mai mult de doua ore in total sa insailez un pui cu portocale, niste cartofi noi cu masline si capere la cuptor, o gura de supa de pui (imi trebuia pentru puiul cu portocale) si o crema de zahar ars. Mda, sint inca la un soi de cura de slabire, dar sintem doi oameni si-o pisica in casa, da? Nu ma indop numai eu cu cele de mai sus, a mancat si Pufosul Perfect un intreg morcov din supa de pui, asa ca am avut ajutor de nadejde (ca veni vorba de Sophie, eu ma indragostesc din ce in ce mai rau de pisica asta in timp ce ea se face din ce in ce mai dornica de companie umana si mai pufoasa). In ultima vreme, de cate ori ma prinde asezata vine si se tolaneste pe picioarele mele - iar eu ma topesc mai ceva ca zaharul pus pe foc atunci cand face asta...

Ma duc sa-mi fac unghiile, e momentul ideal pentru unghii rosii.

Pink Floyd night

2011-05-07T00:41:00.008+03:00

Comfortably Numb. Breathe.
Hey You. High Hopes. Learning to fly.
Eclipse.

make me happy

2011-05-05T00:15:00.002+03:00

I just want a Panama hat.

stirile de ieri

2011-04-27T17:44:00.005+03:00

Casa care a(r fi) fost sursa de inspiratie pentru vila Buchanan din "The Great Gatsby" a fost demolata.

Pana acum cateva ore nu stiam ca a existat. Acum sint usor melancolica, desi ratiunea imi spune ca daca nu as fi citit ca acea casa a inspirat vila din carte, probabil ca stirea nici nu mi-ar fi atras atentia.

liber la pacate

2011-04-27T17:27:00.005+03:00

Asa suna titlul unui mesaj din inboxul meu de yahoo - and it made my day.

Vogue si elefantii

2011-04-14T14:56:00.001+03:00

Acum si atunci.

rasfaturi

2011-04-10T00:06:00.005+03:00

Miercuri seara am descoperit La Tienda, un magazin cu lucruri bune aduse din Spania (jamon, chorizo, branzeturi de mai multe feluri). Tot miercuri seara - degustare de vinuri Gramma la magazinul La Chambre, apoi prima vizita la Bacania Veche. Toate experientele au fost minunate pentru ca am fost printre prieteni si pentru ca am vazut oameni care se bucura sa se cunoasca si sa-si faca bine unii altora. Vinurile mi-au placut (Feteasca regala si Aligote), la fel si grisinele facute de Miha si branza de la Bacania Veche (branza asta, Sugo, o branza romaneasca maturata care mi s-a parut mai buna decat parmezanul, ne-a dus in Bacanie in seara aia pe aproape jumatate dintre cei prezenti la degustare). Ce n-am facut pentru ca n-am indraznit - si apoi mi-a parut rau: am recunoscut-o pe Mona la degustare, dupa poza de pe blog, si-am fost foarte tentata sa merg sa-i spun ca-i multumesc pentru ca tot ce stiu despre vinuri stiu de la ea. Poate data viitoare o sa am mai mult curaj.

Rule Britannia!

2011-03-31T23:47:00.003+03:00

Vacanta cand te astepti mai putin - pure joy.
Cinci zile insorite prin castele si orase de basm. Narcise, catei, rate, pauni, lebede, gaste, iepuri de camp, livezi.
Plimbari prin manualul de engleza si prin cartea de istorie - Hastings, Battle, Canterbury, Rye, Chartwell, Bletchley Park, Tenterden, Leeds Castle.
Mai vreau.

lectia (de istorie)

2011-03-09T22:11:00.003+02:00

"- De aici ce am invatat?
Bunicul rase.
- Ca se cuvine sa faci cu deplina convingere si ceea ce pare nebunesc. Se poate intampla sa fie tocmai ce trebuie."

(Bernhard Schlink - Intoarcerea acasa)

never let me go

2011-03-09T22:01:00.003+02:00

Cartea, deocamdata. O sa ma uit zilele astea si la film, desi am o mare strangere de inima cand ma uit la un film facut dupa o carte care mi-a placut: aproape toate (aceste filme) m-au dezamagit, nu pentru ca ar fi neaparat slabe, ci pentru ca in mintea mea exista deja un film al cartii respective, si atunci cand filmul din realitate nu se suprapune destul de bine peste filmul din capul meu, se instaleaza dezamagirea. (Exceptia: Pacientul englez.)

my blueberry nights

2011-02-23T01:08:00.004+02:00

Ceai in cani uriase, mobilier alb si tavan inalt.

filmele sezonului

2011-02-22T01:26:00.005+02:00

De vreo doua saptamani sint in acea perioada a iernii cand stau in casa si ma uit la filme - si uite asa ma apuca si pofta de a vorbi despre ele. Dintre nominalizarile la Oscar am vazut:
- The Social Network (nu m-a impresionat, desi recunosc - eram curioasa sa aflu povestea retelei, dar nu reusesc sa-l vad pe lista de Oscar desi nu ma indoiesc ca va lua cel putin un premiu).
- Black Swan - de vazut pentru Portman, pentru costume, decoruri, muzica - dar cam atat; pe alocuri extrem de naturalist, n-am gustat.
- The King's Speech - jocul actorilor e minunat, povestea m-a prins in mreje - recomand fara rezerve.
- The Kids Are All Right - preferatul meu. Pentru Julianne Moore si pentru Annette Bening, pentru subiect, pentru felul in care trateaza o tema inca destul de controversata, pentru umorul si curajul cu care radiografiaza micul infern eu i-as da Oscarul.

Ce-am mai vazut:
- Mr. Nobody - l-am vazut si l-as revedea; eterna dilema - ce-ar fi daca?/ce-ar fi fost daca? intoarsa pe toate fetele, posibilele directii pe care le poate lua viata unui om in functie de diversele alegeri pe care le face. Caleidoscop.
- Baaria - un Tornatore in stilul cunoscut (iubesc lumina din filmele lui).

Urmeaza Gainsbourg (Vie heroique) si Never let me go.

thought of the day

2011-02-22T00:58:00.004+02:00

Fluturii zboara atunci cand nu mai exista gratii.

day dreaming

2011-02-20T13:58:00.003+02:00

Pisica doarme pe cuptorul modern (cunoscut sub numele de calorifer), afara ninge de niste ore bune iar eu visez cu ochii deschisi la Viena.

premiu

2011-02-17T21:35:00.007+02:00

Acum ceva vreme acest loc de joaca a primit un premiu - pentru care ii multumesc inca o data Zanei. M-am bucurat foarte mult dar a durat ceva pana sa ma hotarasc sa povestesc despre el, pentru ca vine impreuna cu o tema de casa: trebuie sa spun despre mine 7 lucruri pe care nu le-am mai spus pana acum aici. Si tare greu am gasit 7 lucruri despre care sa vreau sa povestesc si pe care sa nu le fi spus deja.

1. Prima carte de care-mi aduc aminte: "Aventurile lui Habarnam si ale prietenilor sai".
2. La gradinita m-am indragostit de doi colegi. Frati gemeni.
3. In copilarie am facut balet (si visam sa ajung o mare balerina).
4. Si acum imi mai doresc sa fi avut voce, talent la desen sau sa fi invatat sa cant la pian.
5. Nu am curaj sa imi expun parerile in public (indiferent de subiect sau de public) - de aceea nici macar aici nu prea spun ce cred despre o carte, un film, o situatie, o idee: mai degraba povestesc intamplari.
6. Pe la patru ani mi-am rupt doi dinti cazand peste muchia bibliotecii in timp ce dansam: m-am invartit atat de mult pentru ca-mi placea cum fusta se intindea asemeni unui costum de balerina incat am ametit si m-am dezechilibrat. Din fericire erau dinti de lapte si ar fi cazut oricum :)
7. Ma bucur pe tacute si-mi exprim greu bucuria in cuvinte; la fel patesc si atunci cand admir un om: o fac in tacere, desi de multe ori ma gandesc la momentul in care fie as avea curaj sa discut - despre orice - cu acea persoana (de obicei asta-mi doresc cel mai mult atunci cand admir pe cineva, sa ajung sa vorbesc cu ea sau cu el), fie sa ii pot spune deschis ca il/o admir.

Asta a fost. Respir usurata, cobor de pe scena si ma ascund in sala, printre oameni.

lazy lovely Sunday morning

2011-02-13T14:05:00.004+02:00

thought of the day

2011-02-11T23:28:00.004+02:00

"And no matter how high the stakes, sooner or later, you just gonna have to go with your gut and maybe, just maybe, that will take you right where you were meant to be in the first place."

coincidente

2011-02-07T00:07:00.007+02:00

Una dintre cele mai dragi amintiri din New York este legata de expozitia Richard Avedon de la International Center of Photography.
Acum vreo doua saptamani am citit in Elle (numarul din februarie) despre un tanar designer ale carui rochii sunt purtate de Michelle Obama. (Cum am citit, cum am uitat.)
Saptamana trecuta am facut capul calendar tuturor celor din jurul meu povestindu-le despre rochia de care m-am indragostit (vazuta intamplator pe facebook).
In seara asta am rasfoit din nou revista si nu mica mi-a fost mirarea gasind articolul despre Jason Wu (de data asta insa stiam despre cine citesc :) - asa ca l-am cautat si pe facebook de unde am aflat ca una dintre sursele lui de inspiratie este fotografia lui Richard Avedon.

Trebuie sa probez niste rochii Jason Wu.

tarta cu mere

2011-02-02T01:21:00.004+02:00

In ciuda eforturilor (rochii la minus 10 grade, ciorapi rosii, filme, carti, munca, pisica, vizite, ture rapide prin Art Jazz sau Control), tot m-am deprimat. Si-atunci am copt o tarta cu mere.

rasfat de iarna

2011-01-30T23:55:00.006+02:00

Duminica lenesa: trezit la 10, pupat jumatatea care pleca la munca, mutat din pat pe canapea. Film, pisica, fulgi cu lapte, soare, pisica, Miller, cafea, Ice Age 3, foame, telefon, Mega Image, bucatarie. Am fost tentata sa fac puiul asta, dar elanul meu s-a prabusit in fata unei sticle cu vin pe care n-am reusit s-o deschid de una singura, asa ca in seara asta am mancat altceva, foarte bun, tot chicken based.
Maine va fi ziua de copt dulciuri.

you will meet a tall dark stranger

2011-01-26T00:40:00.003+02:00

Filmele lui Woody ma lasa in acelasi timp cu un zambet larg si cu un gust un pic amar: ele imi arata viata asa cum nu am intotdeauna chef s-o vad. Cu toate astea, dupa fiecare dintre ele raman cu o senzatie de bucurie, de parca mi-ar chicoti cate un dracusor pe fiecare umar; dupa asta aveam chiar chef de dans.

vacanta de vara

2011-01-26T00:07:00.005+02:00

Zarurile au fost aruncate: Provence, 16 - 26 iunie. Deocamdata nu am stabilit nimic altceva, dar freamat de nerabdare.

priceless

2011-01-25T23:08:00.006+02:00

Povesti de seara cu mama, la Chocolat. Cadou: cel mai frumos cuvant pentru a cuprinde un moment-bijuterie, perfect surprins si minunat inteles. Mama, n-am cuvinte sa-ti multumesc.

4 ani

2011-01-16T21:57:00.003+02:00

Ti-am promis tort, da' o sa-ti dau supa de pui. Si nu ieri, cand ai (am?) facut 4 ani, ci azi. C'est la vie, dac-am binevoit sa racesc taman de ziua ta. De urat, iti urez sa nu ma plictisesc si sa nu-mi mai fie lene, macar nu asa de des.

vacanta normanda - prolog

2010-12-31T01:06:00.006+02:00

Pe 3 iunie pe la 4 dupa amiaza am urcat in avion catre Paris, de unde urma sa inchiriem o masina cu care sa ajungem in Port En Bessin-Huppain. Am aterizat pe la 7 si ne-am indreptat voiosi catre zona in care-si aveau ghiseele firmele de inchiriat masini. Aici am avut o mica - si neplacuta - surpriza: nu puteam inchiria o masina decat daca aveam un card de credit pentru a garanta cu el (garantiile cash nu sunt acceptate, nici garantia cu un card de debit). Cum noi nu avem carduri de credit a urmat un mic moment de panica si de evaluare a optiunilor: nu prea aveam de ales, trebuia sa inchiriem o masina, varianta tren era complicata si implica transport pana la o gara cu tot cu bagaje, gasit un tren care sa ne duca la destinatie la o ora decenta pentru a putea ruga gazdele sa vina sa ne ia de la gara etc - toate astea erau muuuult prea complicate. Dupa vreo doua telefoane panicate catre prieteni de acasa care trecusera deja prin aventura inchirierii de masini outside Ro, ne-am intors la negocieri: norocul nostru a fost ca pe cardul meu numarul cardului era scris destul de vizibil (intre timp cifrele s-au sters aproape complet, dar asta vara cardul era proaspat schimbat) iar oamenii au cazut de acord ca daca cifrele se vad vor accepta cardul, avertizandu-ma insa ca suma cu care garantez returnarea masinii va fi blocata "cateva zile" dupa returnarea masinii (a fost blocata fix 3 saptamani dupa) - insa in momentul ala nu ma mai interesa nimic altceva decat ca vom putea inchiria o masina cu care sa ajungem pe coasta. Toata aventura a durat o ora - se facuse deja 8 asa ca am sunat gazdele sa anuntam ca vom ajunge nu la 11, cum le scrisesem eu, ci in jur de 12 noaptea (calculaseram noi 3 ore de condus, plus o jumatate de ora de pierdut tipul in cautarea drumului corect, plus inca jumatate de ora - marja de eroare), am pus bagajele in masina (un Nissan micra cacao-cu-lapte de care ne-am indragostit imediat) si-am pornit in aventura normanda. Momentul ala in care am iesit din parcare, am desfasurat harta pe genunchi si-am deschis radioul a fost unul dintre cele mai frumoase momente ale vacantei - eram eliberati de stres, liberi de orice gand legat de casa si in fata noastra se intindea necunoscutul (si la propriu, nu doar la figurat, cum aveam sa aflam cateva ore mai tarziu, cand ne-am ratacit la 12 noaptea prin Caen...). Drumul a fost minunat, chit ca usor aventuros, insa ne-am bucurat de inca doua ore si ceva de lumina (asa am aflat ca pe coasta normanda in iunie se intuneca abia la 10.30 seara, cu o ora mai tarziu decat la noi). Era evident ca urma sa ne ratacim in orase prin care atunci treceam prima data - si ne-am invartit cate o tura zdravana prin Rouen si Caen by night, insa pana la urma am ajuns la destinatie, pe o strada flancata cu steaguri intre care la 1.30 noaptea ni s-a parut ca vedem steagul Romaniei si incepuseram sa ne intrebam stresati daca nu cumva proprietarii or fi niste insi excentrici care au arborat steagul tarii din care veneam. Din fericire nu era cazul sa ne stresam, a doua zi dimineata am constatat ca steagul era belgian :)) si nu era arborat de proprietarii nostri, ci de primarie, pentru ca toate satucele din zona erau pregatite pentru comemorarea debarcarii, iar pe strada "noastra" erau arborate steagurile tuturor natiunilor din tabara aliata.

Dar despre zilele petrecute de-a lungul plajelor debarcarii in episodul viitor.

in vacanta

2010-12-28T16:58:00.004+02:00

Cel mai frumos e noaptea, intre 2 si 3, cand crengile copacilor abia mai duc zapada iar pe strada nu e nimeni.

supa de ceapa

2010-12-13T00:16:00.004+02:00

a iesit gustoasa si...alba. Am respectat cu mare mare atentie indicatiile (vineri am luat cartile de la posta iar sambata am plecat la cumparaturi), am muncit doua zile la ea (ieri am fiert supa de oase de vaca de la 9.11 seara pana la 4.25 dimineata, timp in care am citit, ne-am jucat cu pisica, am stat la povesti, ne-am uitat la un film (paranteza - tare-mi mai place John Malkovich, chit ca filmul asta mi s-a parut absurd pe alocuri) - iar rezultatul e o supa un pic grasa (desi am degresat si supa in timp ce fierbea si am dat jos si toata grasimea stransa dupa ce am tinut-o la rece), foarte gustoasa, dar "cu un gust mai degraba alb" (citez din Corin, arbitrul suprem in materie de supa de ceapa (eu nu-s un mare fan, imi place, dar nu ma omor). O consider un succes, mai ales ca a fost gustata nu de doua, ci de patru persoane (dintre care una nu e deloc amatoare de supa de ceapa) - si toata lumea a fost de acord ca e foarte buna (iar farfuriile s-au golit rapid). Next time o s-o fac cu ceapa alba, care sper sa se transforme in the end in ceapa maro caramel (acum am facut-o cu ceapa rosie care dupa un timp a devenit alba iar dupa o ora caramel - aurie, insa dupa ce am pus peste ea supa de baza rezultatul a fost muuult mai deschis la culoare decat stiam eu ca trebuie sa fie).

N-am mai fost insa de mult atat de fericita. Am gatit pentru trei oameni pe care i-am vazut bucurandu-se de gustul mancarii facute de mine - putine lucruri pot bate senzatia asta.
In afara de supa de ceapa am mai facut si vinete cu parmezan la cuptor - dar despre asta nu mai povestesc pentru ca e deja un clasic si nu mai am emotii cand gatesc (am facut reteta asta de multe ori si de fiecare data cu mare succes - asa ca o pot trece intre lucrurile cu care sint sigura ca nu dau gres). As mai fi facut si niste biscuiti insa am reusit sa stric mixerul vertical undeva pe parcursul zilei si am ramas fara ajutorul de baza :(

Una peste alta, asta a fost unul dintre cele mai frumoase weekenduri din ultima vreme si abia astept vacanta ca sa am si mai mult timp de gatit pentru prieteni.

confession

2010-12-01T16:43:00.003+02:00

There are some relationships that start in denial. This one was that kind. It wasn't love at first sight, or at least I was not (entirely) aware of it. More than that, I genuinely believed that I was truly and deeply in love with someone else - and strangely enough, I still am. But time has slowly shown me the truth: I'm in love with you, New York, although I love Paris in the same time.
(S, I think we're coming soon).

Dear Santa,

2010-12-01T00:31:00.003+02:00

Can I has Proms? Please, please, please?

Grecia si Craciunul

2010-11-28T22:38:00.005+02:00

Travel Channel si emisiunile lui despre insulele grecesti! Mi-e pofta de-o vacanta greceasca acum, nu peste 7 - 8 luni. What to do, what to do - in contextul in care stau cu laptopul in brate si scotocesc netul in cautarea unor...idei de mancaruri de Craciun, altele decat cele care implica sarmale, porc si alte remindere ale copilariei. Culmea e ca asta vara in Creta am cumparat multe pungute cu diverse mirodenii (nucsoara, cuisoare, anason stelat, boabe de piper rosu, you name it, nici nu mai stiu ce mai e prin dulap, ar trebui sa dau o raita si sa fac ordine intre borcane/pungute/plicuri) tocmai pentru a nu ma mai trezi acum in fata unor retete (de dulciuri mostly, dar nu numai) pentru care nu am la indemana toate ingredientele - ca sa vezi cum se imbina in mintea mea Craciunul si vacanta de vara in insulele Greciei :)

puiul ciorii

2010-11-25T22:46:00.006+02:00

Viata cu o pisica este foarte frumoasa, desi nu vorbesc foarte des despre asta (nici despre Ghiveci - mi-am dat seama ca nici poze cu ea nu prea am, in orice caz nu aici).

Am crescut cu pisici, intre oameni care iubesc pisicile, le ingrijesc, le considera membre ale familiei, nu animale de curte (bunicii aveau pisici in curte, dar aceste pisici erau primite in casa, hranite, se urmarea mereu starea lor, primeau lapte dupa ce aduceau sobolani, erau spalate vara cand era foarte cald si lasate iarna in spatele sobei). Si ai mei sint iubitori de pisici si desi nu am avut pisica in aparament decat o scurta perioada, timpul ala cat am avut-o ea era sora mea, partenera mea de joaca - un membru al familiei cu drepturi depline. Tin minte ca la un moment dat mama le-a facut educatie pro-pisici plozisorilor de la bloc atunci cand i-a surprins chinuind un pui de mata: s-a dus la ei si le-a spus ca matul ala e un copil ca ei, ca nu-i place sa-l chinuie, ca daca il mangaie pe blana si se joaca cu el o sa se bucure mai mult decat daca il agita si ca, in final, nici lor nu le-ar placea sa-i traga cineva de maini si de picioare. Aparent discursul a tinut, dracii n-au mai chinuit pisoiul iar mama s-a ales dupa aia cu un cor de "saru'manaaaaa" de cate ori se intalnea cu impricinatii.

In timp ce scriu povestea asta blanoasa noastra doarme rasturnata, cu capsorul intors cu barbia in sus pe canapea, langa noi. O iubesc de n-am aer, cu toate boacanele pe care le face - propriu-zis nu-s boacane, sint ispravi normale ale unei pisici tinere, sanatoase si pline de energie. Cand ajung acasa si-o gasesc la usa intinzandu-se, mieunand si apoi tavalindu-se pe podea pana o iau in brate n-am rabdare nici sa ma descalt cum trebuie inainte de a ma indrepta catre ea. Nu-i ea cea mai pisicoasa de pe planeta, e destul de independenta si de detasata de noi, dar are momente cand face niste gesturi cu care ma topeste (chit ca in maxim 10 minute dupa asta intra in hunting mood iar eu devin vanatul preferat) - mi se urca in poala, isi ascunde capul dupa gatul meu si toarce sau imi sare in brate (e drept, a facut asta o singura data si suspectez ca nu a facut-o neaparat de dragul meu, cat de al ei, ca eram buna de folosit pe post de copac :). Mi-s dragi fetele pe care le face cand e nedumerita, mustatile ei luuuungi lungi si albe, pernutele ei simetric bicolore (una roz, una neagra la toate labele), felul in care se pregateste sa ma atace atunci cand ma vaneaza, pozitia in care se instaleaza pe pervaz (Ghiveciul :) si mai ales posturile ei de somn, cand e cea mai dulce felina de pe planeta.

Si da, e rotunda si pufoasa si da, mi se pare ca e cea mai frumoasa pisica - desi mai am doua amoruri declarate: doi motani stufosi, cu parul lung, unul tarcat complet (Piscot), cu maniere ceva mai elegante decat ale domnisoarei (adica nu ataca noaptea :)) si unul negru matasos, pe care nu l-am mai vazut de ceva vreme. Da' Pufosescu* ramane cea mai iubita pisica, mai ales cand imi tranteste inelul, imi transforma pantofii in parteneri de joaca sau se catara (da, cu ghearele) pe picioarele mele ca pe un copac :)

*aka Sophie, but we almost never call her by her official name.

inside out

2010-11-25T12:13:00.003+02:00

Bucuria e cel mai greu de impartit. Tristetea - treaca-mearga, se mai gaseste cate un binevoitor care sa iti ofere un umar sau o ureche, dar nu am intalnit inca receptorul pentru bucurie.

PS: am aflat asta acum multi multi ani, acum mi-am amintit doar.

dear me

2010-11-23T12:08:00.002+02:00

"I wonder if I've been changed in the night? Let me think: was I the same when I got up this morning? I almost think I can remember feeling a little different. But if I'm not the same, the next question is, Who in the world am I? Ah, THAT'S the great puzzle!"

briosa cu banane la micul dejun

2010-11-23T12:03:00.003+02:00

Toata ziua de ieri am trait cu senzatia ca e vineri - iar azi sint atat de convinsa ca e joi, incat sint pe punctul de a cobori sa iau Dilema veche.

Am un strain in birou si incerc sa fiu prietenoasa. Nu reusesc sa fiu, dar ma prefac satisfacator. Vreau sa plece, sa-mi pot dezlega cainii.

Marti, dupa Craciun

2010-11-22T23:10:00.007+02:00

O dezamagire. M-am dus la pomul laudat (un film al lui Radu Muntean) si citisem destule cronici entuziaste - despre jocul actorilor, despre atmosfera, despre subiect si felul in care a fost tratat, despre regie - asa incat abia asteptam sa-l vad - si l-am tarat si pe C. dupa mine (sorry, baby!). Intamplarea a facut sa ma intalnesc in sala si cu A & V, asa ca am vazut filmul cot la cot cu cei mai empatici oameni pe care ii cunosc (dupa mine, fireste :). Rezultatul e ca nu am empatizat nicio clipa, cu nici unul dintre personaje. Nici eu, nici ei. Povestea e simpla - un el, doua ele: potential exploziv. Ei bine, n-am simtit nimic in 99 de minute, in urma jocului celor trei: nici ca el ar iubi-o pe vreuna, nici ca vreuna dintre ele ar fi fost devastata de dragoste, de ura, de orgoliu, de durere, de placere - de ceva.
Toate scenele sunt plate si stangaci jucate. Dialogurile sunt fade si fara miez - seriously now, replicile nu conving, nu-s reale, nu seamana cu dialogurile din the real world. Nici interioarele nu-s interioarele din 2010, dar sa zicem ca lumea asa cum o stiu eu nu reprezinta standardul. Si on top of it, filmul musteste de product placements, desi am citit undeva cum ca nu s-ar fi folosit deloc: sa vedem - in afara de Almette si BRD, in film se mai vorbeste despre Boarder's, placa e de la Burton, Paul are un iphone iar Raluca un Mac, el conduce un Citroen, primeste un pachet de Nicorette, e cu sotia la cumparaturi in Desigual, face cafea cu apa Dorna, isi face cumparaturi la Mega Image, un alt personaj recunoaste o carte de la Carturesti, Paul si amicul beau Heineken iar apartamenul Ralucai e plin de Ikea stuff. But hey, there is no product placement here :)

Alte momente ratate:
- Raluca e vizitata de barbat (ul iubit?) acasa la mama ei iar ea 1. nu sare fericita la el in brate, 2. nu-si anuleaza intalnirea cu prietena, nu da niciun semn ca ar fi macar vag interesata de prezenta langa ea, fie si pentru cateva ore, a barbatului caruia ii declara "te iubesc si tin la tine" - asta e o mare MARE eroare de scenariu: "te iubesc" nu accepta dupa el nimic, in nici un caz un "tin la tine". "Tin la tine" inseamna fix "nu te iubesc".
- Paul / Mimi Branescu nu reuseste sa transmita tensiunea omului rupt in doua in momentul discutiei cu Adriana. Nimic din comportamentul sau mimica lui nu anticipeaza momentul in care decide sa spuna ca iubeste pe altcineva. Iar Adriana...sfinte, cand omul de langa tine iti spune ca e indragostit de altcineva, presupun ca ii dai cu ceva in cap, nu-i spui "m-ai dezamagit", "mi-ai distrus viata" si alte clisee. Ok, nu am fost in situatia asta (I mean I wasn't told like that), dar am trecut prin momentul in care am inteles/simtit/aflat ca omul de langa mine iubea alta femeie - lumea ti se surpa sub picioare si timpul incremeneste, dar ultimul lucru la care te gandesti e sa ii faci morala celuilalt. Iti vine sa darami totul in jur, sa urli, sa plangi - dar nu sa-i spui ca "te-a dezamagit" sau sa-l intrebi ipocrit ce ii va spune copilului/mamei/lui Gigel. Eu n-am simtit din jocul Mirelei Oprisor ca lumea Adrianei se darama in momentul in care Paul ii spune ca iubeste alta femeie: erau posibile doua tipuri de reactie: reactia femeii indragostite care afla ca-si pierde omul iubit si reactia moralizator-acuzatoare tip vecina de la 5 a cuiva care isi pierde confortul emotional si social - iar personajul e prea inteligent pentru tipul asta de reactie.

In sfarsit, Marti, dupa Craciun ar fi putut fi o drama cu personaje puternice, dar e doar o supa Knorr /Maggie fara zarzavaturi si cam atat.

PS: sonorul sucked big time iar in primele minute imaginea era defocusata pe partea stanga.
PPS: era sa uit: a fost si ceva a fost foarte fain in film - jocul Sasei Paul Szel.

I'm away, please leave a message

2010-11-22T15:26:00.005+02:00

Tramvaiele galbene din Lisabona, macii normanzi, Central Park, curtea interioara de la MOMA, lacul lebedelor din Bruges, plaja insulei magarilor, copacii din Jardin du Luxembourg in octombrie, Portobello Road in rochie alba, ploaia in Istanbul, printre lalele. Next destination - unknown.

Gaudeamus

2010-11-22T15:07:00.003+02:00

Dupa Gaudeamus am adus prada (Henry Miller, Bernhard Schlink, Tracy Chevalier, Gheorghe Craciun) acasa, apoi m-am molesit cu laptopul in brate. Pe drum abia asteptam sa ajung sa ma apuc de rasfoit cartile, ajunsa acasa am citit bloguri in cautarea povestilor despre targ.

Rezumand: carti, revederi, castane, vin fiert, mere, Verde, inka, pisici, plimbare prin oras, citit bloguri si reviste literare pe net, soooomn, somn, somn.

Diseara - Marti, dupa Craciun (in loc de Nouvelle Vague).

my favourite sin

2010-11-21T01:13:00.004+02:00

August? Vacanta in Creta. Highlight: plaja puilor de testoasa (de cand am invatat sa inot visez - nitel absurd - sa inot cu testoase). De data asta n-am inotat cu ele, ci in acelasi golf catre apele caruia se indreptau ele - mici cat nucile, abia iesite din ou.

7 zile de somn, citit pe plaja (aveam cu mine Luxul melancoliei, l-am inceput si dus la jumatate cand am descoperit-o intr-o seara pe Victoria Hislop cu a ei The Island si am cedat ispitei - si ma bucur ca am facut-o), mancat mostly legume (nu-s vegetariana, dar constat ca evit din ce in ce mai des carnea) si dulciuri, inotat si rasfatat pielea pe plaje aurii, departe de lumea dezlantuita.

Departe de rutina sint eu insami. Cu toate ereziile, dorintele, vanitatile, dorurile si poftele.

Oh, ah, vazut palatul Minotaurului. Iubesc rosul.

decadence

2010-11-21T00:52:00.004+02:00

Parisul a fost frumos, dar mai putin ingaduitor cu mine si cu mofturile mele. M-am bucurat de lumina de toamna, de Ile St. Louis si de serile cu prieteni, dar n-am mai gasit colierul rosu si n-am putut nici iesi in seara aceea. Cel mai frumos moment? Intalnirea cu femeia frumoasa care admira toamna in fata unui pahar cu sampanie, pe 18 la pranz. Cel mai neplacut - imbratisarea unui copac.

M-am bucurat ca am nimerit la un eveniment - lansarea unei carti in prezenta autorilor si-a Sylviei, la Shakespeare and Company. Asta la capitolul "First time". M-am mai bucurat in Centre Pompidou, in piata de flori, in Marais, pe Champs-Elysees si in casa de licitatii - alt first time: am intrat intamplator intr-o casa de licitatii si-am vazut pe viu cum se intampla lucrurile - fix imaginile din filme sau carti.
Ah, si mi-am dorit sa merg la o receptie intr-o seara, trecand pe langa o cladire cu ferestre mari, prin care se vedeau femei imbracate in rochii frumoase.

32? Frumos.

in Paris

2010-10-21T00:00:00.000+03:00

32. Usor aventuros.

ploaie si ciorapi rosii

2010-09-29T16:20:00.006+03:00

Prima zi de toamna ploioasa in Bucuresti - sau prima de care imi amintesc eu. De la adapostul ciorapilor rosii gandul zboara la Praga. Mala Strana, Karlov Must, expozitia de bijuterii Cartier la Palat, Wenceslas Square ziua si noaptea, cartierul evreiesc, cafeneaua Nespresso, How We Survived Communism and Even Laughed, Staré Město. Loved it, for the third time.

cooking frenzy

2010-07-13T00:03:00.004+03:00

Am recidivat in bucatarie, intai ieri dimineata, cand am incercat un nou fel de omleta dupa o reteta de la cineva, nu spui cine, persoana importanta :) Una peste alta, omleta a iesit foarte gustoasa, am reusit sa nu mai dau nici foc bucatariei (asa cum am reusit ultima data cand am incercat sa torn otet intr-o tigaie incinsa) - ceea ce e un mare pas inainte.

In seara asta am vrut eu sa fiu viteaza si sa salvez niste oua de tara pe care le aveam de multa vreme in frigider, asa ca mi-am propus sa fac asa: supa de rosii, crutoane cu branza, crema de zahar ars si prajitura cu visine (ultimele doua fiind salvatoarele de oua, primele fiind...cina :)). Din toate astea am reusit sa fac numa' supa de rosii (care desi a fost facuta dupa reteta, iar a iesit cumva...alaturea cu ceea ce aveam eu in minte si-n memoria papilelor gustative, dar mancabila, anyway), crutoanele cu branza (astea au fost bune, nu stiu daca asa cum ar fi trebuit sa fie pentru ca nu aveam referinta dar in orice caz ne-au placut) si crema de zahar ars. La prajitura cu visine mi s-au terminat bateriile, am scos samburii si-am lasat-o pe maine seara. Acum nani, ca deja casc de-mi rup falcile.

Pisic roscat II (inca mai cauta familie iubitoare)

2010-07-12T15:33:00.002+03:00

pisic roscat cauta familie iubitoare

2010-07-08T13:45:00.004+03:00

Dumnealui s-a pripasit pe balconul prietenei mele: ea nu-l poate tine pentru ca are deja un colocatar cu mustati, iar eu nu-l pot lua din acelasi motiv - asa ca-l oferim spre adoptie. Anyone interested?

noi aventuri in bucatarie

2010-07-07T12:28:00.004+03:00

De cateva zile sint din nou plina de energie - in cazul meu, acest "plin de energie" se traduce mai ales prin "chef de gatit si experimentat lucruri noi in bucatarie"; s-ar mai putea traduce si prin "facut programari la dentist", sau prin "eficienta la birou", dar sa trecem sub tacere aspectele mai putin apetisante ale situatiunii...

Revenind in bucatarie: anul asta m-a apucat de investit in aparatura de bucatarie, si anume intr-o masina de facut paine si baghete si un mixer vertical. Pentru ca masina de facut paine sta cu noi in casa de prin aprilie si nu a fost pusa la treaba (cu semi-esec sau esec de fiecare data) decat de vreo 3 ori, am zis ca e momentul sa mai fac o incercare; la urma urmei, de cate ori poti s-o dai in bara cu o paine facuta respectand intocmai instructiunile si reteta si folosind o masina de facut paine?! Ei bine, de mai mult de patru ori, I tell you...dar sa nu divagam. Revenind la subiect, sambata am luat de pe raft o Bread and Bread Machine Bible de la Hermes House (cumparata si ea acum vreo luna de la libraria de pe strada Doamnei cu 25 de RON si pusa la fezandat pana in momentul aparitiei chefului de facut paine) si-am purces la descoperit misterele brutaritului; problema e ca desi am facut o reteta din carte si am respectat cu sfintenie instructiunile, painea obtinuta a fost mancabila, dar nu gustoasa: n-a crescut suficient, avea miezul un pic umed iar crusta era foarte dura, desi programasem sa iasa o crusta mediu crocanta. Bosumflata ca IAR nu a mers(ma intreb cati alti oameni au mai reusit sa NU faca paine gustoasa cu masina de paine respectand instructiunile, ca ma tem ca-s singura cu astfel de performante), am rugat-o ieri pe I. sa-mi spuna EXACT cum face ea, ce ingrediente pune (am pus faina 650 in loc de faina de moara si lapte in loc de apa, in rest am facut fix cum faceam si pana acum), in ce cantitati, in ce ordine (stiam ca ea face o paine foarte gustoasa cu exact acelasi tip de masina ca a mea); mi-a spus, aseara am facut fix ce-a zis ea si topaiam de bucurie in jurul masinii pentru ca vedeam cum de data asta coca nu mai pare lipicioasa si lucioasa inauntru) si abia asteptam sa gust minunea; long story short: de data asta a crescut, crusta nu mai e dura, painea nu mai are culoarea laptelui cu cacao ci e rumena si caramelie pe un capat si...untie si necoapta pe celalalt :((((
Azi i-am povestit la telefon ce-am reusit sa fac si din vorba in vorba ne-am dat seama ca ea mi-a dat cantitati pentru o paine de 1500 de grame iar eu am facut cu ele o paine de 1000 de grame - si banuim noi ca de aia n-a prea iesit (partea coapta e mancabila, desi gustul nu-mi place foarte tare). Nu mai stiu ce sa fac, dar clar o sa insist pana o sa reusesc sa fac o paine gustoasa si rumena, chit ca pentru asta va trebui sa hranesc o luna vrabiile din cartier cu paine nereusita :))

Pe langa semi-esecul de mai sus, trec la reusite in bucatarie:

- o mancare de fasole gustoasa (dupa 3 ani de incercari), desi mi s-a spus ca as fi putut s-o mai scad un pic; as fi putut, dar mi se facuse somn si-am stins aragazul dupa 3 ore jumate de fiert la ea;
- un gazpacho delicios, facut dupa reteta: a iesit foarte aproape de cel mancat in Barcelona.

Diseara o sa fac si inghetata de banane, dar despre asta nu mai scriu ca ar fi culmea sa nu-mi iasa, dar fiind ca tot ce am de facut pentru ea e sa scot bananele taiate din congelator si sa le amestec bine cu mixerul vertical. Dar fiind vorba de mine si de abilitatile mele in bucatarie orice e posibil asa ca...stay tuned :))

In vacanta

2010-06-22T17:06:00.005+03:00

PS: ea e Rose, pisica gazdelor noastre din Port en Bessin Huppain. O sa scriu un post separat despre vacanta cand ma mai scutur nitel de starea asta depresiva.

talmes balmes

2010-06-22T16:23:00.002+03:00

Post (prima) vacanta, in mijlocul lunii mele preferate; tu, cirese, maci, rochii, seri lungi, petreceri, prieteni, carti, poze, Sophie. Lungi zile de privit in gol, lungi zile de nelucrat nimic, lungi zile de somnolenta neplacuta. Cum se impaca toate astea?

my first cheesecake

2010-04-18T22:32:00.007+03:00

...e delicioasa! Multumesc Mihachu pentru reteta, rabdare si sfaturi!!

New York, I love you

2010-04-12T15:55:00.002+03:00

Unul dintre cele mai frumoase filme vazute in ultimul an. Thanks, Cretu!!

note de weekend

2010-03-28T22:25:00.007+03:00

...sau dare de seama la finalul a doua zile de rasfat. Ieri - cu soare, azi - cu ploaie.
Rasfatul insorit a insemnat rochie verde, ciorapi galbeni si pantofi mov - aratam ca si cum m-as fi tavalit pe-un sevalet, dar nu era discordant ansamblul.
Ne-am plimbat prin soare, ne-am spus pareri pe ton ridicat, ne-am indopat la Omnivore's Dilemma (de mult n-am mai mancat mancare asa de gustoasa), ne-am plimbat prin Targul de Florii de la MTR si printre tarabele anticarilor de pe Kiseleff, apoi ne-am dus acasa ca eram rupti - si voiam sa mergem si la Shorts Up - Musicology. Unde-am fost, am bifat o ora si-apoi ne-am intors la nani. Am fi stat mai mult - de fapt, am stat fix cat hotaraseram ca vom sta, doar ca in loc sa inceapa la ora 10, proiectiile au inceput la 11, asa ca...in loc sa ne bucuram de filme doua ore, am stat o ora degeaba si-am apucat sa vedem doar o ora. Da, mi-au placut cele vazute in prima ora, as fi vrut sa vad mai mult, dar deja dupa o zi de mers pe jos prin oras, la 12 noaptea ma gandeam cu drag doar la perna. Pe care am atins-o pe la 1.30 si de pe care nu mi-am ridicat capul decat azi pe la 2.30, ora noua.
Iar azi am citit toata ziua, in loc sa muncesc - iar am carat laptopul de la munca degeaba, as usual. Am citit "Viata unui barbat necunoscut" - un alt Makine, de data asta unul si mai deprimant ca de obicei. Si totusi, nu ma pot abtine: il citesc cu pofta cu care mananc cartofi prajiti (saptamana trecuta am citit si "Pamantul si cerul lui Jacques Dorme").

In alta ordine de idei: in 2008, pe 14 martie vedeam primul copac inflorit. Acum e 28 si inca nu am vazut niciunul.

golden rule

2010-02-25T21:38:00.003+02:00

Daca vrei ca X sa faca (sau sa nu faca) Y, cel mai bine e sa-i spui care sunt consecintele in caz ca nu respecta cerinta (sau interdictia).

ghiocei, bomboane si carti

2010-02-14T22:13:00.004+02:00

Asta cu siguranta a fost "Carturesti weekend": ieri am iesit din casa pe soare, foarte mandra de ciorapii mei portocalii asortati cu manusile, si m-am refugiat la Carturesti pentru - credeam eu - o ora jumate; am stat trei, am construit liste de dorinte si am insailat idei pana m-a ajuns o foame de lup, asa ca am iesit val-vartej din librarie fara sa cumpar ceva. Am mancat la Lente, unde nu mai fuseseram de ceva vreme, apoi am mers la Bruno si-am baut vin bun cu prieteni vechi si noi.

Azi am primit ghiocei :) si bomboane delicioase, am mancat un brunch in bucataria insorita, apoi am plecat dupa cartile necumparate ieri, si-am luat si altele, in plus. Seara a fost mexican - gustoasa, iar acum fug la Sweeney Todd, in timp ce Sophie traverseaza tacticoasa peste picioarele mele.

Ador vacantele, chiar si pret de-un weekend nu tocmai primavaratic :)

intermezzo

2010-02-09T23:26:00.003+02:00

Seara somnoroasa, in varful patului. Matza e excesiv de vioaie si de urcatoare pe absolut tot ce intalneste in cale (si asta ma cam scoate din sarite), eu sint obosita si fara vlaga - fix ca-n ultimele doua luni. Nu mai am energie nici macar cat sa citesc o revista Good Homes, ce sa mai zic de vreo carte (nici bloguri nu mai pot citi decat din trei in trei randuri); nu ma mai entuziasmeaza nimic, sint apatica, absenta, orice ma scoate din sarite si nu reusesc sa gasesc limanul nici macar in vreun gand de calatorie. Pur si simplu mi s-au impotmolit corabiile, desi nu vad exact in ce. Nu mai stiu incotro as vrea sa calatoresc - si nu, nu am epuizat destinatiile, ci pur si simplu sint in punctul ala in care ma intreb: "si-acum unde crezi ca ai fi fericita?". Sau nu stiu.

winter shopping spree

2010-02-07T21:34:00.006+02:00

Daca tot s-a anuntat cod portocaliu (sau galben?) pentru weekend, vineri dupa-amiaza am sunat-o pe mama si-am invitat-o la cumparaturi (de mult incercam sa o prind la o hoinareala prin magazine, ca fetele - si de dragul vremurilor de alta data, dar nu numai). Am pornit catre magazinul Victoria, pentru ca e un simbol al copilariei mele - de multe ori, dupa ce plecam de la vizite de rutina la doctor, ne opream pentru o scurta vizita si la Victoria. De fapt, aventurile de shopping cu mama au tot avut drept scena Calea Victoriei, incepand din copilaria mica si pana tarziu, catre primii ani de facultate. Tin minte ca pana si uniforma pentru clasa a cincea am cumparat-o din Victoria (am purtat-o doar un trimestru, apoi am detestat-o pentru ca eram inca obligata sa o port, dar in septembrie '89, cand am cumparat-o, abia asteptam sa o imbrac: nu era doar o uniforma, ea marca trecerea catre o alta varsta: nu mai eram mica, trecusem deja in clasa a cincea, eram "mare"). Pe Calea Victoriei era si magazinul cu bijuterii de vizavi de Muzica (Romarta? nu mai tin foarte bine minte) de unde mama mi-a cumparat cea mai draga bratara a mea - bratara romana, masiva, din argint, care la vremea respectiva (prin 1996) costase o mica avere (180.000 de lei), apoi medalionul pandantiv (pe asta nu mai stiu sigur daca l-am cumparat din Romarta sau de la Done, de alaturi - ar trebui s-o sun pe mama dar e un pic 11 jumate noaptea acum); de la Done, magazin celebru si scump de posete si pantofi, mi-a luat tot mama (prin clasa a zecea, in 1994/95) primele doua posete - una mica mica, pe care o am si acum si una enorma, stil postas - era fix cat o geanta de postas - pe care am modificat-o mai tarziu si am purtat-o pana la epuizare. Vizavi de magazinul Victoria, chiar pe colt, unde acum e ceva second hand, cred - era un magazin de parfumuri in care ne opream des, sa incercam diverse; de acolo am primit primul parfum, un Givency - Fleur d' Interdit. Tin minte ca intr-o seara am incercat Organza (cred ca in liceu aveam un mic fix cu parfumurile Givency), iar a doua zi la scoala imi mirosea esarfa a parfum - era iarna si foarte foarte frig: de atunci, asociez iarna cu parfumurile, sau mai bine zis, am senzatia ca singurul lucru care ma poate inveseli intr-o zi mohorata si friguroasa de iarna e mirosul de parfum. Ah, si nu pot uita fondantele de la Capsa :), luate tot cu mama.

Asa ca dupa toate aventurile noastre din tinerete :) de pe Calea Victoriei, cred ca e de inteles de ce mi-a fost dor si am vrut sa merg cu mama in Victoria :)

Nu ma asteptam la cine stie ce, mai intrasem acum cativa ani in magazin si stiam la ce sa (nu) ma astept, asa ca nu aveam de gand sa cumparam ceva anume, ci mai degraba sa refacem momente si sa retraim amintiri - si totusi, am plecat acasa cu urmatoarea prada: eu - doua perechi de manusi moi, din piele - unele portocalii si unele mov, o poseta neagra si o pereche de pantofi de vara, albi, numai buni pentru celebrele mele rochii albe, iar mama - caciula din blana de vulpe argintie, cadou de ziua ei, in avans.

Iar sambata am iesit din casa pentru un mic dejun cu oua moi si suc de portocale si...dupa o plimbare tihnita si lungita prin anticariatele de la Hanul cu Tei, m-am impiedicat si de niste margele lungi, subtiri, multi-strat dintr-un magazin minune de pe Lipscani.

In urma prapadului din ultimele trei zile contul meu schioapata nitel, dar eu sint foarte foarte fericita - fericita copilareste, cum n-am mai fost de mult, si cum nu prea credeam ca pot fi: fericita in urma unor cumparaturi care nu stateau sub semnul urgentei, ci exclusiv al placerii si rasfatului.

Later edit: mi-a zis mama ca poseta mare n-am luat-o de la Done ci din Unirea - si mi-am amintit ca asa e; asa ca am zis sa notez si asta, ca deja vad ca memoria imi joaca feste.

eu si vocea mea

2010-02-01T16:42:00.002+02:00

Iar sint nervoasa pentru ca ma simt vinovata. Ma apasa cumplit sentimentul de vinovatie pe care il am de fiecare data cand ridic vocea la oameni dragi - si de fiecare data ridic vocea numai la oameni dragi.

Nu reactionez bine la sfaturi, intrebari ingrijorate sau sugestii de viata. De cate ori cineva incearca sa-mi spuna parerea lui/ei despre ce ar fi bine sa fac in viata (suna foarte pompos, dar cum naiba sa spui altfel cand cineva te tot piseaza cu "de ce nu-ti cumperi casa?", de exemplu), invariabil reactionez prin tipete la acea persoana. Si asta pentru ca intotdeauna am trait cu acest sentiment ca "stiu eu mai bine" sau ca "stiu ce vrei sa-mi spui, stiu ca nu e rau ce spui, dar a) fie in momentul asta ce spui tu nu se poate din motive extrem de obiective fie b) desi nu e rau ce spui, eu am totusi alta optiune - pur si simplu pentru ca oamenii sunt diferiti, si notiunea de "bine" variaza foarte mult de la persoana la persoana". De obicei, e adevarat, oamenii care ma cunosc de-o viata - mama si tata, in speta - cam stiu la ce sa se astepte de la mine, si stiu ca daca eu nu vreau sa fac ceva, atunci nu voi face. Nu e incapatanare, e pur si simplu alta optiune de viata. Toata copilaria nu am avut alta dorinta decat "sa fiu mare" - si asta pentru ca abia asteptam momentul in care, "mare" fiind, nu va mai trebui sa fac ce-mi spun altii sa fac. Pentru ca nici nu am avut vreodata curajul sa pun sub semnul intrebarii ceea ce mi se spunea sa fac - poate ca ar fi fost mai bine, intr-un fel. Nu, eu faceam tot ce mi se spunea sa fac, dar abia asteptam momentul in care nu va mai trebui sa fac asta sub nicio forma. "M-am facut mare" - adica am devenit independenta financiar de ai mei, dupa vreo 22 de ani in care am facut tot ce imi spusesera ei sa fac pana in acel punct - in esenta, am urmat filosofia lui "play it only safe" - dupa care am spus ok, pana acum am facut tot ce ati vrut voi sa fac (si fara sa comentez), de acum incolo fac ce cred si simt eu ca trebuie sa fac (oricum nu sunt diferente fundamentale, sunt mai mult diferente de prioritati). Si ei si eu stim ca modelul lor s-a dovedit a nu fi tocmai functional, asa ca mama e prima care imi spune ca desi uneori o sperie deciziile mele, sau nu le intelege in totalitate, stiind ca deciziile ei nu au dus tocmai catre ceea ce isi dorise/intentionase, accepta un alt model de abordare. In esenta, modelul meu e hedonist - responsabil, al lor este fundamental responsabil. Nu spun ca unul este mai bun decat altul, spun doar ca binele meu difera de binele lor si ca nu vreau sa intram in conflict. Vreau doar sa accepte ca desi nu spun ca varianta lor nu e buna, nu e cea mai potrivita pentru mine. Si in general o fac, dar asta nu inseamna ca nu-si doresc in secret sa "ma maturizez" si sa imbratisez varianta lor. Pana aici, toate bune si frumoase - dar atunci cand vorbesc cu mama la telefon, uneori ma trezesc ca tip la ea enervata - azi, de intrebarea: "de ce nu te gandesti la o casa"? I-am explicat in linii mari de ce. Dar mi-e ciuda de nu pot spune ca n-am reusit sa fac asta pe un ton normal, fara inalte si acute. Si mi-e ciuda cu atat mai mult cu cat 1. o iubesc mai mult decat as putea vreodata sa exprim in cuvinte si 2. mama e cel mai bland, iubitor, intelegator si neintruziv om de pe planeta. Cum sa fac sa nu mai explodez ca un butoi cu pulbere absolut aiurea??

Si orice as mai spune e de prisos.

cu liniuta de la capat

2010-01-31T23:59:00.004+02:00

Ianuarie:

Toti fiii mei - recomand si dau 10 puncte din 10, inclusiv pentru scenografie.

Bobby Mc Ferrin: un regal. Recunosc, m-am temut un pic la fiecare urcare autohtona pe scena - ma tem cumplit de ridicol - dar din fericire toti cei care au urcat pe scena pentru a canta sau a dansa meritau aplauzele salii. Am iesit de la concert fredonand, cu fata numai zambet, si sper sa mai vad un concert al lui cat de curand.

Christine Sutherland – Fascinanta Martha Bibescu si lumea ei, editura Vivaldi. E locul sa marturisesc reaparitia la finalul lui 2009 a micii mele obsesii: Marta Bibescu.

Diverse: pui cu parmezan, reusit de doua ori (saru'mana boierule, ca ai avut rabdare cu toate intrebarile si nestiintele mele!), briose - tot de doua ori, facute in tava minune, dupa reteta lu' Cam (aici as insera emoticon inimioara dar nu ma descurc sa fac asta), o seara la Karishma (mancare foarte buna, picanta si gustoasa, chelneri atenti si politicosi, preturi pe masura - dar merita fiecare ban), multe seri calde si calme acasa, multe boacane si dragalasenii facute de Sophie, nadragi, rochie si pulovere de la Promod.fr, un teanc de carti de la Polirom, geanta de laptop (in sfarsit!!) pentru laptopul de la munca si poseta noua bej, compartimentata la fel de bine ca vechea mea poseta de panza (poseta, da, sa nu aud comentarii :D ).

In afara de cele de mai sus, multe multe momente cenusii, in care m-am simtit lipsita de putere, de vlaga, de chef, de pofta de viata, de chef de munca - for no reason whatsoever. Cu siguranta frigul si lipsa luminii au contribuit la starile astea, dar din fericire ziua s-a lungit, gerul pare a se fi domolit, a venit februarie - vorba Iuliei - acus vine vara :)

Later edit: la multi ani! cu intarziere blogului aci de fata, pentru 15 ianuarie. 3 ani :)

hoinarelile lui 2009

2009-12-30T01:23:00.004+02:00

2009 a inceput in Paris.

In februarie am dat o fuga prin Viena, pret de 2 zile si jumatate: Hundertwasser, Museums Quartier (MUMOK si Leopold Museum) si lungi plimbari pe jos si cu tramvaiul - not to mention deliciosii carnati, snitelul enorm si gustos, H&Ms :), ninsoarea, cladirea Secession sau Naschmarkt.
Am zburat cu Sky Europe si am stat la Etap - au fost doua zile minunate, dar au fost doar doua zile - asa ca Viena e din nou pe lista de must go there again :)
Pentru Viena tips & tricks ii multumesc lui Mazi, ale carei sfaturi au fost extrem de utile.

In final de aprilie am luat frumos Taromul si-am aterizat in Istanbul: cinci zile de rasfat culinar, pozat lalele si copaci infloriti, vizitat palatul Topkapi, catedrala Sfanta Sofia, Moscheea Albastra, Hipodromul, Muzeul de Arta Islamica, Marele Bazar si Bazarul de mirodenii, mangaiat pisici, mancat castane, cumparat narghilea si lampi, cercei, bratari, sapunuri, ceaiuri si pahare, plimbat muuuult mult pe jos. Cand zic Istanbul zic mancare buna, flori, muzica, explozie de culoare si oameni cu inima deschisa. Minusurile ar fi legate de eternele negocieri - dar cum sint in toane bune, trec sub tacere ce nu mi-a placut, mai ales ca in fond, si negocierile fac parte din culoarea locala.

La patru saptamani dupa Istanbul (dupa tone de sfaturi si recomandari de la Cami si, mai ales, dupa ce am gasit cu ea cele mai potrivite si mai ieftine bilete de avion), am pornit catre New York via Londra. Reintalnirea cu Londra (30 si 31 mai) a insemnat Speaker's corner, Harrods, Hyde Park si Kensington Gardens, Trafalgar Square, Portobello Road si minunile lui, Covent Garden si alte multe si lungi plimbari pe jos. Pe 31 dupa amiaza am plecat de pe Heathrow si aproape 7 ore mai tarziu aterizam pe JFK: amprente, pasapoarte, taxi si undeva pe la 11 noaptea eram la Silvia in brate - si in casa, de altfel.

Ce sa spun eu mai intai despre New York? In primul rand, zgaraie norii nu-s chiar atat de inalti pe cat credeam eu ca ar fi :)) In al doilea rand, dupa Third si Lexington, nu urmeaza Fifth Avenue :))
NYC pe zile a insemnat asa (e telegrafic, stiu, dar e 2 noaptea):
day 1: Central Park, Tiffany's, Trump Tower, seara cina & stand up comedy.
day 2 - UN building, Grand Central, hoinarit si cascat gura pe strazi, seara - cina in Harlem, la Sylvia's.
day 3 - Met - prima zi, iar seara - cina la Via de la Pace.
day 4 - Met - a doua zi, cu plimbare de seara prin oras, random.
day 5 - Guggenheim; seara - comics at ICR.
day 6 - Mocca festival, apoi o petrecere in New Jersey.
day 7 - festivalul Islamic Voices (adica doua rochii, doua bratari, doua perechi de cercei), Brighton Beach, pranz delicios la Tatiana, interdictie de a intra in Atlantic (era "prea poluata apa de la mal"), Coney Island, seara - Brooklyn Bridge.
day 8 - Financial District, pier 17 (descoperit rochiile albe ale Andreei Katz), China Town, Little Italy, iar seara am facut o croaziera pe Hudson cu vazut statuia and all, si apoi am mers la film (Hangover, am ras cu lacrimi).
day 9 - Intrepid, International Centre of Photography - expozitie Richard Avedon.
day 10 - MOMA, seara de jazz la Julie's, apoi concert The Albertans.
day 11 - cumparaturi, comisioane, plimbare prin oras cu - deja - dorul in suflet.

Si-n NY ne vom intoarce :)

Vacanta de vara a fost in august, 8 zile de leneveala, inot, citit, mancat si dormit in Thasos, iar de ziua mea m-am rasfatat 3 zile in Taormina - mancare buna, vin la fel de bun, peisaje superbe, vizitat si pozat amfiteatrul grec, vizitat Castel Mola, plimbat si baut cafele pe Corso Umberto, pozat rate colorate in gradinile orasului.

Iar maine...ei bine, maine plecam la Bruges.

cartile lui 2009

2009-12-30T01:21:00.001+02:00

Pentru ca de ani buni ma tot chinui sa fac o lista cu cartile citite - insir aici cartile pe care le-am citit din ianuarie incoace (ordinea in care insir cartile e aproximativ cronologica):

Amos Oz - Cutia neagra

Ernest Hemingway - A Moveable Feast

Romain Gary - Ai toata viata inainte

Elena Ferrante - Zilele regasirii mele

Ian Mc Ewan - Durabila iubire

Nadine Gordimer - La agatat

Jerome K Jerome - Trei intr-o barca

Russel Banks - Rezervatia

Marie Darrieussecq - Bebelusul

William Golding - Dublu limbaj

Michael Ondaatje - Divisadero

J.L. Carr - O vara la tara

Robert Capa - Slightly Out Of Focus

Charles Bukowski - Femei

Ismail Kadare - Anul negru; Concurs de frumusete masculina la stancile blestemate

Erri de Luca - Tu - al meu

Nina Berberova - Suverana

Pier Paolo Pasolini - Teorema

Subcomandante Marcos / Paco Ignacio Taibo II - Mortii incomozi

Kelly Jones - Al saptelea licorn

Richard Zimler - Ultimul cabalist din Lisabona

Pascall Quignard - Vila Amalia

Xiaolu Guo - A Concise Chinese - English Dictionary For Lovers

Stephane Audeguy - Teoria norilor

Cella Serghi - Cartea Mironei

Ioana Parvulescu - Intoarcere in bucurestiul interbelic

Gabriel Liiceanu - Scrisori catre fiul meu

Stelian Tanase - Corpuri de iluminat

Neagu Djuvara - Amintiri si povesti mai deocheate

Tracy Chevalier - Simetria de temut

Muriel Barbery - Eleganta ariciului

Jonathan Coe - The House Of Sleep

Andrei Makine - Iubirea omeneasca

P. G. Wodehouse - Fulger in plina vara

Mateiu Caragiale – Sub pecetea tainei
Ioana Parvulescu - Viata incepe vineri

Iar acum, pe final de an, sunt incepute: Aurora Liiceanu – Prin perdea, Oana Pellea - Jurnal, Haruki Murakami - Autoportretul scriitorului ca alergator de cursa lunga si Jurnalul berlinez al Marthei Bibescu.

calm si bine

2009-12-25T01:20:00.004+02:00

Ce bine e acasa! Ascultam muzici jazzo-clasico-Christmas spirit, am terminat de impodobit bradul, iar cadourile stau cuminti sub crengile de jos :)
Ieri a fost o zi frumoasa frumoasa, a venit mama la noi sa ma invete sa fac sarmale :) Am facut 38, mici si gustoase, dupa cum am primit confirmarea azi. Cu ocazia asta am redescoperit ca bucataria provoaca dureri de mijloc si de spate, dar multumirea pe care am simtit-o cand imi fierbeau sarmalele e greu de pus in cuvinte. Nu mai spun cat de mult mi-a placut sa fac asta cu mama - vorba unei prietene, mother - daughter quality time :)
Dar cel mai acasa si mai bine m-am simtit cand a trecut sa ne colinde un pusti din vecini (C. il stie din vedere, eu nu il stiam pana aseara), care a venit cu o punga plina de mere, covrigi si portocale :) Mi-am reamintit de noptile de "Neata" (formula de colindat de la mamaia din sat), cand mergeam cu Adi (Adriana) sa colindam prin sat, cu cate o traista de panza agatata de gat postaseste. Cel mai tare si mai tare ma bucuram de colacei, pe care ii mancam cu carne fripta cum ajungeam acasa, cu nasul rosu si mainile inghetate (primeam eugenii, biscuiti, covrigi, mere, nuci si uneori colacei). Revenind la pustiul din vecini, a picat intr-un moment tare bun, eu pusesem deja sarmalele la foc si stateam cu mama de vorba cand a sunat la usa, asa ca l-am ascultat toti 3 plus pisica, aparuta la usa incolacind picioarele stapanului, dupa obicei.

Primul nostru Craciun la noi acasa - de obicei 25 decembrie ne prindea in Paris; nu spun ca nu ne-a fost un pic dor - se instalase deja un soi de rutina ("daca e Craciun, e Paris"), dar e ATAT de bine acasa!!

Miss Miau

2009-12-24T15:50:00.000+02:00

istorie cu pisica

2009-12-23T17:19:00.003+02:00

A fost odata o pisica.

Intr-o dimineata de iarna, prin nameti, pisica noastra a vazut un om care ar fi putut sa-i aduca mancare si caldura si s-a luat dupa el. Omul nostru - o ea, dar pisica nu cred ca sesizeaza astfel de detalii umanoide - a luat pisica la caldura, in birou.
Ajunsa intr-un loc cu multi oameni, pisica in discutie a desertat tot sacul cu dragalasenii; rezultatul a fost ca un alt om a decis s-o duca la el acasa.
Adusa acasa, domnisoara trebuia dusa la doctor pentru verificarile obligatorii, spalata, dragalita si botezata. Cu botezul a fost mai greu la inceput, pentru ca noii parinti nu erau foarte inspirati, asa ca "mama" a pornit cu ea nebotezata catre medicul de pisici. Care a examinat-o, a deparazitat-o, a dragalit-o, a comunicat proaspetei proprietare ca donsoara are cam 4 luni si a intrebat cum o cheama, ca sa-i treaca numele in carnetul de sanatate. Doar ca pisica nu avea nume, nu inca, cel putin. Asa ca doctorita de pisici a sugerat "Sophie", nume care a fost mai intai comunicat si celuilalt proaspat proprietar si apoi acceptat. Japitzescu a fost adaugat ulterior, pentru ca domnisoara e o mica mare escroaca sentimentala :))) - dar al doilea nume nu ii va fi trecut in scripte :)

Sophie Japitzescu

2009-12-23T15:28:00.003+02:00

of

2009-12-21T15:44:00.005+02:00

Anul asta a fost unul foarte obositor si stresant, iar eu sint din ce in ce mai acra, mai nervoasa si mai putin intelegatoare. Si desi nu-mi place, intotdeauna intai marai si apoi regret.

I really need a vacation!!!

strigat in desert

2009-12-16T15:41:00.004+02:00

Uneori asa-mi vine sa-mi iau campii si sa nu mai aud de nimic. Mi s-a acrit de lipsa mea de reactie, de injuraturile pe care le inghit in fata aluia care le merita, de injuraturile strigate in absenta aluia de le merita, de toate momentele in care imi pun coada intre picioare si ma retrag in barlog sa-mi ling acolo ranile in loc sa sar imediat la gatul aluia care ma face sa-mi retrag coada intre picioare.
Mda, sint viteaza in sinea mea.
Ah, si sint satula si de morocanosenia pe care o afisez in absenta izbucnirii - singurul lucru la care ma pricep atunci cand nu sint in stare sa ripostez este sa devin ursuza si morocanoasa mai ales cu ala fata de care nu izbucnesc. Dar si cu ceilalti din jur.

clementine and mincemeat tart :)

2009-12-14T01:02:00.004+02:00

Mos Nicolae a adus, printre alte bunatati, si o carte cu retete de Craciun: 200. Bunatati sarate si dulci, exemplificate cu poze care te fac sa vrei sa musti din pagini.

Ieri si azi am facut liste cu ingrediente si am vizitat de doua ori Kauflandul, iar azi am intrat voioasa in bucatarie, inarmata cu rabdare si zambete, nestiind cata nevoie urma sa am de ele: m-am apucat de treaba la 6 seara, crezand cartea care-mi spunea ca in total urma sa stau in bucatarie cam 2 ore si jumatate; am petrecut 4 si jumatate (un incepator intotdeauna face lucrurile mai incet, presupun) si m-am ales si cu o durere crunta de spate.

Daaaaaaar: vinetele gratinate s-au topit in gura imediat dupa ce au fost scoase din cuptor, iar tarta cu fructe e o minune - desi data viitoare o sa pun un pic mai putina umplutura.

povesti promise

2009-12-08T22:56:00.001+02:00

In seara asta voiam sa spun o poveste despre finaluri de an, dar pentru ca inca mai am de lucru, aman povestea pentru o seara fara stres si fara dureri de cap.

Milorad Pavić

2009-12-08T22:29:00.004+02:00

Iar aflu lucruri cu intarziere.
L-am descoperit la finalul studentiei si-am citit cu mirare si placere "Dictionarul khazar", pe care mai tarziu l-am imprumutat unui prieten care l-a uitat in ceva tren sau avion. E drept, mi-a adus in loc un Vian, asa ca intr-un anume fel l-am iertat.
Acum doi (?) ani, la Gaudeamus, am cumparat "Mantia de stele" si "Ultima iubire la Tarigrad". Inca nu m-am apucat de ele.

winter night

2009-12-06T02:27:00.002+02:00

N-am somn, asa ca il astept pe Mos Nicolae cu mandarine, carti si cafea. Sper sa-i placa.

dezbatere prezidentiala

2009-12-03T22:04:00.001+02:00

Mircea Geoana catre Traian Basescu:"mai aveti decat trei zile de mandat".

recomandare

2009-12-03T13:46:00.001+02:00

Apartament de inchiriat in Iasi. Am stat aici un weekend, asa ca il recomand din tot sufletul!

recapitulare

2009-11-23T12:24:00.003+02:00

In afara de mersul la dentist, in ultima luna am: revizitat Praga, citit cateva carti minunate, rasfatat cateva pisici de imprumut, cumparat destul de multe haine si bijuuri, mers la un concert Pink Martini.
Not to mention: filme in case de prieteni, plimbari lungi prin oras, castane coapte in casa, revizitat Iasul.

of.

2009-10-27T13:57:00.001+02:00

Maine ma duc la dentist.